O lume alerta

Am observat ca timpul se scurge prea rapid, de parca Pamintul se roteste mult mai repede. Si lumea e foarte alerta, se grabesc permanent si nu izbutesc sa realizeze ceea si-au planificat. Ne intoarcem acasa «morti» de oboseala, a doua zi iarasi o luam de la capat.
Si copilasii nu mai sunt cei care au fost de odinioara, pentru a merge la scoala trebuie deja sa cunoasca a scri si a citi, a socoti. Peste vreo 20 de ani, cred ca copilasii vor fi nevoiti sa cunoasca matematica superioara, si sa aiba deja de la gardinita grad de doctor in stiinta.
Ne miram noi, cind auzim de la bunei cum ei se jucau cu jucarii confectionate de ei insisi din ce se nimerea, dar cel care avea o papusa din lut sau un fluieras in forma de animalute din lut, erau cei mai stimati copii din sat.
Acum magazine pentru copii sunt incarcate de jucarii pt dezvoltarea motoricii la degetelele de la miini, de la picioare. Jucarii pentru dezvoltarea intelectului, pentru dezvoltarea auzului etc., insa nu stiu din care cosiderente, toate cartuliile sunt bazate pe povesti, poiezii pentru copii pe care le cunostea strabunica mea.
De la inceput eu am incercat sa procur multa literatura privind educatia copilului, am studiat multe recomandatii si am ajuns la concluzia, ca strabuneii nostri pe toate aceste recomandatii pe care ne le sfatuie psihologii, pedagogii le cunosteau mai bine, insa ei nu aveau acel bagaj de cunostinta si nu inventau cuvinte sofisticate. Terapia povestii, terapia culorilor, terapia cintecului, terapia-terapia-terapia….. Buneii stiau ca copiilor de mici le cinti cintece de leagan, caci asa adorm mai bine, spuneau povesti ca sa invete copilul sa faca deosebire dintre bine si rau, invatau culorile, ca sa poata sa deosebeasca ce se poate de mincat si ce nu. ei la sigur cunosteau aceste notiuni, in viziunea lor sa dezvolte la copil instinctul de supravietuirii.
De ce am inceput sa scriu aceste rinduri? Din acel motv ca am privit filmul AMINTIRI DIN COPILARIE, si mi-am dat seama, ca copii nostri suntru foarte mult atasati de boala sec21 televizor, DVD, computator si nu se pot incadra in societatea de azi. ei devin indivizi aparte, dar nu societate. Iata unde ne duce pe noi alerta aceasta. Goana dupa timp, nu mersul in PAS cu timp.
Copii indigo, care pe parcurs vor suferi foarte mult, daca vor fi lipsiti de toate aceste bucurii ca: fuga prin iarba verde desculti, fuga dupa un vaporas confectionat din hirtie pe piriasi dupa o ploaie, de urcarea si coborirea in copaci dupa diferite fructe insa toate acestea ar trebui sa fie nu de unul singur, ci in colectiv, in grup.
PREA REPEDE SE SCURGE TIMPUL SI NU AVEM NICI PLACEREA DE A INTELEGE DE CE NE E DATA ACEASTA VIATA!