As fi inceput acest capitol cu A FOST ODATA, da, da, a fost odata un copil care credea ca craciunul este cea mai minunata sarbatoare, ca anume in seara de Craciun se realizeaza toate dorintele. Visele erau atit de naive, atit de copilaresti dar cu adevarat pentru el erau vise superbe si marete. Se bucura cind buneii ii aduceau cadouri, mergea cu colinda cu prietenii pe la rude si se bucura de orice prajitura daruita pentru colinda sa frumoasa, era un fel de rasplata pentru drumul lung pe care il facea prin troiene. Era frumos, copilului ii placea. Dar pe an ce trecea farmecul sarbatorii undeva disparea, numai dorea sa mearga pe la vecini cu colinda, ii parea ca e deja matur. Insa astepta cu nerabdare cadourile de la mos Craciun puse noaptea sub brad de parinti, insa era fericit felul in care despacheta aceste cutii. Se bucura de fiecare maruntis din cutie si credea ca in aceasta seara de craciun toate visurile devin realitate. Insa nimeni nu ii spunea un lucru pe care el il va intelege, putin mai tirziu. Toate visele lui se vor realiza daca el va avea putina increde in sine. Nimanui din rude nu le-a dat prin gind sa-i spuie copilului ca dorintele se realizeaza atunci cind crezi in ele si in tine insuti.
Craciunul… cea mai frumoasa sarbatoare pe care o avem noi in fiecare din noi. Astepam aceasta sarbatoare fara sa intelegem semnificatia ei. Totusi copii au un spirit de observatie mai buna ca noi oamenii maturi. Dar stiti de ce? fiindca copii viseaza, iar noi incetam sa visam. Copilul, fiind mare deja a plecat departe de parinti, insa farmecul acestei sarbatori il tinea in gind, si de fiecare an, de Craciun i se facea dor de casa, de acele momente frumoase pe care le-a petrecut el in copilarie.. Insa la un moment dat si-a dat seama ca multe din cele copilaresti au ramas in urma, a uitat multe lucruri, se straduia sa si le reaminteasca, dar vag le vedea, nu deslusit, si numai erau asa colorate ca altadat. a uitat cu adevarat care este semnificatia acestei sarbatori, nu mai avea acele visuri de altadat.
Asteptind intr-un an Craciunul cu nerabdare si-a dat seama ca sarbatoarea exista, dar din pacate farmecul acestei sarbatori undeva a disparut. Copilul a crescut…
суббота, 12 декабря 2009 г.
ce vrem noi femeile sau secretul unei familii fericite
Multe am citit despre felul cum trebuie sa se comporte o femeie in viata de familie.
Multe sunt interesante cazuri, insa de obicei e multa palavrageala si nimic concret la tema data. Am apelat la strabunica mea, care a trait o viata lunga si foarte frumoasa alaturi de strabunelul meu. Si ea m-a invatat urmatoarele:
-Femeia este caminul familiei
-Femeia este aducatoare de viata
-Femeia este inteleapta
-Femeia este chibzuita
-Femeia este leaganul familiei…
toate acestea eu mi le-am notat, dar fiindca nu eram casatorita, pe deplin nu intelegeam aceste cuvinte. Doar acum imi dau seama cit de mare dreptate a avut ea spund aceste cuvinte.
Cine din noi nu a visat sa se casatoreasca cu un milionar, sa traiasca fara ca sa nu aiba grija de nimic? cred ca putine domnite viseaza la un barbat sarac lipit pamintuluiinsa sa o iubeasca asa cum scrie la carte. Dar stiti voi Proverbul saracia intra pe usa, dragostea fuge pe fereastra. La virsta de 10 ani, fetitele incep sa viseze la printul pe cal alb, si isi inchipuie cum o fura si o duce la castel si ea este cea mai buna nevasta, ingrijind papusele, le povesteste despre dragostea lor cea mare.
Apoi crestem si uitam de acele visuri, si intelegem ca viata nu este asa cum dorim noi. insa daca nu incetinezi sa visezi, atunci visul pina la urma devine realitate. Da, da visul este o Forta, de care noi nu ne dam seama. Datorita visurilor noi ne punem scopuri, avind scop noi ne impunem mijloacele, datorita mijloacelor noi schimbam tactica desfasurarii actiunilor, si in final, daca nu ne lenevim ajungem la scopul propus, despre aceasta eu am mai scris in rubricele precedente.
Ce trebuie sa facem ca o familie sa fie fericita, practic nimic, insa acest nimic este o munca costisitoare. In primul rind trebuie sa aveti curaj sa puneti toate lucrurile la locul lor. Intr-un cuplu trebuie permanent de facut ordine, asa cum faci in casa curatenie asa si in cuplu. Trebuie de 4 ori pe ani de facut ordine generala, adica de discutat deschis cu sotul problemele care au aparut.
De multe ori Femeia uita ca ea este gitul si nu capul, nu trebuie de stat mai sus decit iti este locul. Trebuie sa-l faci pe sot sa fie cel cu initiativa, nu sotia. Dar foarte delicat de-i insuflat acel scop pe care sotul la un moment dat va zice ca el a inventat, sau el a decis. Trebuie sa intelegeti ca daca il tachinezi pe sot permanent il dobori moral si ii arati doar calitatile negative, la un moment dat sotul nu va mai intreprinde nimic, se va micsora puterea duhului si puterea barbateasca, pe care mama natura i-a dat-o cind s-a nascut. La fel trebuie de procedat si cu copiii
Ca sa fie sotul cu adevarat Barbat, sotia trebuie sa ia asa o tactica si strategie care il vor lasa pe barbat sa ia situatia sub control. E greu asa de facut, deoarece noi deja suntem in secolul matriarhatului.
Eu am mai scris nu trebuie de-l modelat pe sot asa cum iti doresti, ci sa-l aduci la acest lucru, ca el sa fie asa cum tu iti doresti, insa atentie, el trebuie singur sa decida. Daca vei continua in acest fel, atunci poti realiza ca la un moment dat ai un sot ideal si toate prietenele te invidiaza.Cind sotul are curajul sa ia singur decizii, inclusiv hotareste si pentru sotie, el poate rezolva orice problema. in ceasta consta relatia dintre sot si sotie.Cuplu Ideal, vor zice toti.
STOP, acum atentie un asa sot ideal trebuie de tinut in familie, si atunci apar alte probleme. aici vecina s-a certat cu sotul apoi s-au despartit. Stiti care era motivul? semineul, era infundat. Toata vara vecina l-a rugat sa il controleze, sa il curata, sau sa aduca un mester,iar el de parca nici nu auzea deceea ce i se spunea. si vecina il tot tachina, il tachina, il tot boscorodea.Totusi vecina a luat ziarul si a chemat singura mesterul, acela i-a inceput sa-i povesteasca de ce fumul intra in casa sa-i lamureasca situatia, si femeia era deja in al saselea cer, caci asa suntem noi femeile, vrem sa stim tot ce tine de lucrul barbatesc, dar in acest timp sotul a intrat in odaie si a inceput sa-i lamureasca mesterul cauza fumegarii. Sotiei aceasta interventie nu i-a placut si a dat la divort, am rugat-o sa nu se bage in treburile barbatilor, curatirea caminului este lucru barbatesc. care ii treba ei, cu chemineul, lasa-l naibii, va veni iarna, doua zile si singur va intelege ca totusi e bine la gura focului sa stai.
Femeia cu adevarat femeie nu-l va tachina pe sot, ci din contra va incepe sa aduca mila sotului, tu atitea faci, atitea intreprinzi, iar eu nemultumita de mine, permanent sunt posomorita, in asa familii sotul va fi permanent BARBAT si va face ca tot posibilul ca sotiei sa-i placa, iar ea se va bucura permanent de meritele sotului. Daca nu ai unde locui, ce iti face sa locuiesti cu parintii lui? pai aici ai libertate, si primii ani il vei face pe sot sa intreprinda multe. ne trebuie sa te certi, pur si simplu trebuie sa fii plingareata, si sa-i spui cit de mult il iubesti, si ca vrei ca el sa-ti fie un adevarat sprijin, peste un an doi, vei vedea ca sotul isi va gasi modalitate de a cumpara un loc al vostru unde veti trai o viata lunga si frumoasa. Insa sa nu uitati ca nu numai plisete si petitii trebuie sa fie, dar sa fie si discutii la care nu trebuie sa va rusinati sa va spuneti parerea. Daca nu esti in dispozitie mai bine sa taci, caci daca esti suparata este voia ta sa fii suparata, dar sa nu superi in nici un caz pe persoana iubita. Si sa spuneti niciodata ca v-ati maritat cu un neghiob, nesimtit, sau ca este cel mai rau barbat din lume, asta e minusul vostru ca el este asa, cind te-ai casatorit l-ai primit cum este, nu trebuie sa-l condamni, nici sa-l modelezi. Va doresc o viata fara de moarte si tinerete fara batrinete alaturi de cei dragi. cu mult drag AURINA
Multe sunt interesante cazuri, insa de obicei e multa palavrageala si nimic concret la tema data. Am apelat la strabunica mea, care a trait o viata lunga si foarte frumoasa alaturi de strabunelul meu. Si ea m-a invatat urmatoarele:
-Femeia este caminul familiei
-Femeia este aducatoare de viata
-Femeia este inteleapta
-Femeia este chibzuita
-Femeia este leaganul familiei…
toate acestea eu mi le-am notat, dar fiindca nu eram casatorita, pe deplin nu intelegeam aceste cuvinte. Doar acum imi dau seama cit de mare dreptate a avut ea spund aceste cuvinte.
Cine din noi nu a visat sa se casatoreasca cu un milionar, sa traiasca fara ca sa nu aiba grija de nimic? cred ca putine domnite viseaza la un barbat sarac lipit pamintuluiinsa sa o iubeasca asa cum scrie la carte. Dar stiti voi Proverbul saracia intra pe usa, dragostea fuge pe fereastra. La virsta de 10 ani, fetitele incep sa viseze la printul pe cal alb, si isi inchipuie cum o fura si o duce la castel si ea este cea mai buna nevasta, ingrijind papusele, le povesteste despre dragostea lor cea mare.
Apoi crestem si uitam de acele visuri, si intelegem ca viata nu este asa cum dorim noi. insa daca nu incetinezi sa visezi, atunci visul pina la urma devine realitate. Da, da visul este o Forta, de care noi nu ne dam seama. Datorita visurilor noi ne punem scopuri, avind scop noi ne impunem mijloacele, datorita mijloacelor noi schimbam tactica desfasurarii actiunilor, si in final, daca nu ne lenevim ajungem la scopul propus, despre aceasta eu am mai scris in rubricele precedente.
Ce trebuie sa facem ca o familie sa fie fericita, practic nimic, insa acest nimic este o munca costisitoare. In primul rind trebuie sa aveti curaj sa puneti toate lucrurile la locul lor. Intr-un cuplu trebuie permanent de facut ordine, asa cum faci in casa curatenie asa si in cuplu. Trebuie de 4 ori pe ani de facut ordine generala, adica de discutat deschis cu sotul problemele care au aparut.
De multe ori Femeia uita ca ea este gitul si nu capul, nu trebuie de stat mai sus decit iti este locul. Trebuie sa-l faci pe sot sa fie cel cu initiativa, nu sotia. Dar foarte delicat de-i insuflat acel scop pe care sotul la un moment dat va zice ca el a inventat, sau el a decis. Trebuie sa intelegeti ca daca il tachinezi pe sot permanent il dobori moral si ii arati doar calitatile negative, la un moment dat sotul nu va mai intreprinde nimic, se va micsora puterea duhului si puterea barbateasca, pe care mama natura i-a dat-o cind s-a nascut. La fel trebuie de procedat si cu copiii
Ca sa fie sotul cu adevarat Barbat, sotia trebuie sa ia asa o tactica si strategie care il vor lasa pe barbat sa ia situatia sub control. E greu asa de facut, deoarece noi deja suntem in secolul matriarhatului.
Eu am mai scris nu trebuie de-l modelat pe sot asa cum iti doresti, ci sa-l aduci la acest lucru, ca el sa fie asa cum tu iti doresti, insa atentie, el trebuie singur sa decida. Daca vei continua in acest fel, atunci poti realiza ca la un moment dat ai un sot ideal si toate prietenele te invidiaza.Cind sotul are curajul sa ia singur decizii, inclusiv hotareste si pentru sotie, el poate rezolva orice problema. in ceasta consta relatia dintre sot si sotie.Cuplu Ideal, vor zice toti.
STOP, acum atentie un asa sot ideal trebuie de tinut in familie, si atunci apar alte probleme. aici vecina s-a certat cu sotul apoi s-au despartit. Stiti care era motivul? semineul, era infundat. Toata vara vecina l-a rugat sa il controleze, sa il curata, sau sa aduca un mester,iar el de parca nici nu auzea deceea ce i se spunea. si vecina il tot tachina, il tachina, il tot boscorodea.Totusi vecina a luat ziarul si a chemat singura mesterul, acela i-a inceput sa-i povesteasca de ce fumul intra in casa sa-i lamureasca situatia, si femeia era deja in al saselea cer, caci asa suntem noi femeile, vrem sa stim tot ce tine de lucrul barbatesc, dar in acest timp sotul a intrat in odaie si a inceput sa-i lamureasca mesterul cauza fumegarii. Sotiei aceasta interventie nu i-a placut si a dat la divort, am rugat-o sa nu se bage in treburile barbatilor, curatirea caminului este lucru barbatesc. care ii treba ei, cu chemineul, lasa-l naibii, va veni iarna, doua zile si singur va intelege ca totusi e bine la gura focului sa stai.
Femeia cu adevarat femeie nu-l va tachina pe sot, ci din contra va incepe sa aduca mila sotului, tu atitea faci, atitea intreprinzi, iar eu nemultumita de mine, permanent sunt posomorita, in asa familii sotul va fi permanent BARBAT si va face ca tot posibilul ca sotiei sa-i placa, iar ea se va bucura permanent de meritele sotului. Daca nu ai unde locui, ce iti face sa locuiesti cu parintii lui? pai aici ai libertate, si primii ani il vei face pe sot sa intreprinda multe. ne trebuie sa te certi, pur si simplu trebuie sa fii plingareata, si sa-i spui cit de mult il iubesti, si ca vrei ca el sa-ti fie un adevarat sprijin, peste un an doi, vei vedea ca sotul isi va gasi modalitate de a cumpara un loc al vostru unde veti trai o viata lunga si frumoasa. Insa sa nu uitati ca nu numai plisete si petitii trebuie sa fie, dar sa fie si discutii la care nu trebuie sa va rusinati sa va spuneti parerea. Daca nu esti in dispozitie mai bine sa taci, caci daca esti suparata este voia ta sa fii suparata, dar sa nu superi in nici un caz pe persoana iubita. Si sa spuneti niciodata ca v-ati maritat cu un neghiob, nesimtit, sau ca este cel mai rau barbat din lume, asta e minusul vostru ca el este asa, cind te-ai casatorit l-ai primit cum este, nu trebuie sa-l condamni, nici sa-l modelezi. Va doresc o viata fara de moarte si tinerete fara batrinete alaturi de cei dragi. cu mult drag AURINA
Cugetari
Putem accepta orice adevăr, oricât de zdrobitor, cu condiţia să înlocuiască totul, să aibă tot atâta vitalitate cât speranţa căreia i s-a substituit.
Ceea ce ştiu la şaizeci de ani ştiam la fel de bine la douăzeci. Patruzeci de ani ai unei inutile munci de verificare…
De atâta amar de vreme de când se moare, viul a căpătat probabil obişnuinţa de a muri; fără de care nu s-ar explica de ce o insectă sau o rozătoare şi chiar omul, ajung, după câteva sclifoseli, să crape atât de demn.
X mă insultă. Sunt gata să-l pălmuiesc. După ce mă gândesc, renunţ. Cine sunt? Care e adevăratul meu eu: cel care ripostează sau cel care se retrage? Prima mea reacţie e întotdeauna energică; urmatoarea, moale. Ceea ce se cheamă "înţelepciune» nu e, în fond decât un veşnic «după ce mă gândesc», adică nonacţiunea ca prim gest.
Ani de zile, o viaţă de fapt, să nu te fi gândit decât la ultimele clipe, ca să constaţi, când te apropii în sfârşit de ele, că va fi fost degeaba, că gândul morţii ajută la tot, doar să mori nu.
Nu e profund, nu e autentic decât ceea ce ascundem. De unde forţa sentimentelor abjecte.
Am toate defectele celorlalţi şi totuşi ceea ce fac aceştia mi se pare inadmisibil.
- Ce faceţi de dimineaţă până seara?
- Mă suport.
Nu-i pizmuieşti pe cei care au puterea să se roage, în vreme ce eşti plin de invidie faţă de posesorii de bunuri, faţă de cei care cunosc bogaţia şi gloria. E ciudat că te resemnezi cu mântuirea celuilalt, dar nu cu avantajele trecătoare de care se poate bucura acesta.
Nu exista o artă adevarată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit oboseşte repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepţionalului.
Daca ar fi cu putinţă să ne privim cu ochii celorlalţi, am dispărea pe loc.
Nu le îngăduim decât copiilor şi nebunilor să fie sinceri cu noi; ceilalţi, dacă au îndrăzneala să-i imite, se vor căi mai devreme sau mai târziu pentru asta.
Nu te temi de viitor decât atunci când nu eşti sigur că te poţi omorî la momentul dorit.
Nu contează decât un singur lucru: să înveţi să pierzi.
Omul care şi-a învins complet egoismul, nemaipăstrându-şi nici o urmă, nu poate rezista mai mult de douăzeci şi una de zile, învaţă într-o şcoala vedantică modernă.
Nici un moralist occidental, nici măcar cel mai sumbru, n-ar fi îndrăznit să avanseze despre natura umană o precizare atât de înfricoşătoare, atât de revelatoare.
Ti-ai dori uneori să fii canibal, nu atât din plăcerea de a-l devora pe cutare sau cutare, cât din aceea de a-l vomita.
«N-aţi avut dreptate să contaţi pe mine.» Cine s-ar putea exprima astfel? Dumnezeu şi ratatul.
E limpede că Dumnezeu era o soluţie şi că nu se va găsi niciodată una la fel de mulţumitoare.
Cu cât se îndepărtează de Dumnezeu, cu atât oamenii avansează în cunoaşterea religiilor.
»… dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii.» De-abia s-au deschis şi începe drama. Să priveşti fără să înţelegi, acesta-i paradisul. Infernul ar fi deci, locul în care înţelegi, în care înţelegi prea mult…
Numai Dumnezeu are privilegiul să ne abandoneze. Oamenii nu pot decât să-ţi întoarcă spatele. (sursa inspirata www.f-jokes.com)
Poate este prea penibil ceea ce am scris eu aici, insa faptul care m-a facut sa scriu a fost un caz care de la inceput m-a indignat, apoi m-a facut sa refuz la cele ginduri. ceva m-a stopat, si mi-a zis sa iau aer in piept sa numar pina la zece apoi sa ma calmezi si inca odata sa recapitulez. Nu sunt eu persoana care iubeste sa se certe cu lumea, dar unii oameni chiar nu stiu ce fac, necatind la virsta. Totusi tare mare dreptate a avut Socrate cind a zis: Comporta-te cu altii asa cum ai dori sa se comporte cu tine.
Bumerangul vietii exista, si roata se roteste in asa fel ca ajungi uneori sa fii tu insuti.
cineva mi-a dat o citata din biblie de Pavel: Ce i-ar trebui omului toate comorile lumii daca in schimb si-ar pierde sufletul…
Intradevar este un mare pacat sa iti spui parerea despre un om sau alt om fara ca sa-l cunosti. e greu sa sa imi expun parerea mea la acest capitol, insa inca odata revin la proverbul PROSTIA OMENEASCA N-ARE HOTARE. cu respect Aurina
Ceea ce ştiu la şaizeci de ani ştiam la fel de bine la douăzeci. Patruzeci de ani ai unei inutile munci de verificare…
De atâta amar de vreme de când se moare, viul a căpătat probabil obişnuinţa de a muri; fără de care nu s-ar explica de ce o insectă sau o rozătoare şi chiar omul, ajung, după câteva sclifoseli, să crape atât de demn.
X mă insultă. Sunt gata să-l pălmuiesc. După ce mă gândesc, renunţ. Cine sunt? Care e adevăratul meu eu: cel care ripostează sau cel care se retrage? Prima mea reacţie e întotdeauna energică; urmatoarea, moale. Ceea ce se cheamă "înţelepciune» nu e, în fond decât un veşnic «după ce mă gândesc», adică nonacţiunea ca prim gest.
Ani de zile, o viaţă de fapt, să nu te fi gândit decât la ultimele clipe, ca să constaţi, când te apropii în sfârşit de ele, că va fi fost degeaba, că gândul morţii ajută la tot, doar să mori nu.
Nu e profund, nu e autentic decât ceea ce ascundem. De unde forţa sentimentelor abjecte.
Am toate defectele celorlalţi şi totuşi ceea ce fac aceştia mi se pare inadmisibil.
- Ce faceţi de dimineaţă până seara?
- Mă suport.
Nu-i pizmuieşti pe cei care au puterea să se roage, în vreme ce eşti plin de invidie faţă de posesorii de bunuri, faţă de cei care cunosc bogaţia şi gloria. E ciudat că te resemnezi cu mântuirea celuilalt, dar nu cu avantajele trecătoare de care se poate bucura acesta.
Nu exista o artă adevarată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit oboseşte repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepţionalului.
Daca ar fi cu putinţă să ne privim cu ochii celorlalţi, am dispărea pe loc.
Nu le îngăduim decât copiilor şi nebunilor să fie sinceri cu noi; ceilalţi, dacă au îndrăzneala să-i imite, se vor căi mai devreme sau mai târziu pentru asta.
Nu te temi de viitor decât atunci când nu eşti sigur că te poţi omorî la momentul dorit.
Nu contează decât un singur lucru: să înveţi să pierzi.
Omul care şi-a învins complet egoismul, nemaipăstrându-şi nici o urmă, nu poate rezista mai mult de douăzeci şi una de zile, învaţă într-o şcoala vedantică modernă.
Nici un moralist occidental, nici măcar cel mai sumbru, n-ar fi îndrăznit să avanseze despre natura umană o precizare atât de înfricoşătoare, atât de revelatoare.
Ti-ai dori uneori să fii canibal, nu atât din plăcerea de a-l devora pe cutare sau cutare, cât din aceea de a-l vomita.
«N-aţi avut dreptate să contaţi pe mine.» Cine s-ar putea exprima astfel? Dumnezeu şi ratatul.
E limpede că Dumnezeu era o soluţie şi că nu se va găsi niciodată una la fel de mulţumitoare.
Cu cât se îndepărtează de Dumnezeu, cu atât oamenii avansează în cunoaşterea religiilor.
»… dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii.» De-abia s-au deschis şi începe drama. Să priveşti fără să înţelegi, acesta-i paradisul. Infernul ar fi deci, locul în care înţelegi, în care înţelegi prea mult…
Numai Dumnezeu are privilegiul să ne abandoneze. Oamenii nu pot decât să-ţi întoarcă spatele. (sursa inspirata www.f-jokes.com)
Poate este prea penibil ceea ce am scris eu aici, insa faptul care m-a facut sa scriu a fost un caz care de la inceput m-a indignat, apoi m-a facut sa refuz la cele ginduri. ceva m-a stopat, si mi-a zis sa iau aer in piept sa numar pina la zece apoi sa ma calmezi si inca odata sa recapitulez. Nu sunt eu persoana care iubeste sa se certe cu lumea, dar unii oameni chiar nu stiu ce fac, necatind la virsta. Totusi tare mare dreptate a avut Socrate cind a zis: Comporta-te cu altii asa cum ai dori sa se comporte cu tine.
Bumerangul vietii exista, si roata se roteste in asa fel ca ajungi uneori sa fii tu insuti.
cineva mi-a dat o citata din biblie de Pavel: Ce i-ar trebui omului toate comorile lumii daca in schimb si-ar pierde sufletul…
Intradevar este un mare pacat sa iti spui parerea despre un om sau alt om fara ca sa-l cunosti. e greu sa sa imi expun parerea mea la acest capitol, insa inca odata revin la proverbul PROSTIA OMENEASCA N-ARE HOTARE. cu respect Aurina
Каких женщин замуж не берут? (сайт newsland.ru)
Каких женщин замуж не берут
Существует такой вид женщин – неудачницы в личной жизни (НЛЖ). Практика показывает, что истинные представительницы этого вида встречаются в возрастной категории от 30 и старше. Условно их можно разделить на несколько разновидностей.
Женщина, Все Понимающая (ЖВП)
Понимает все его проблемы. Которые, как правило, не понимает его жена. Да, и то, что он не может развестись с женой, ЖВП тоже понимает. Иногда понимание затягивается на многие годы. ЖВП понимает, что не должна задавать лишних вопросов, а должна наоборот — не создавать никаких проблем. То есть, быть всегда готовой. В том числе отпроситься со своей работы, если у него внезапно возникло «окно», свободное от жены, детей и работы. Мало оплачиваемой работы. Поэтому ЖВП дарит ему на день рождения хорошие брюки, курточку для его ребенка и пудру его жене.
ЖВП осознает, что он не может поехать с ней к морю. Понимает, что вечером он должен нанести визит смертельно больной теще с тяжело больной женой и отпрыском с психологическими проблемами. С таким же пониманием она относится к его приходам и уходам с чемоданом. Приходит он, как правило, ненадолго, а уходит быстро – сразу после звонка тяжело больной жены на его мобильный. После его ухода в двери к ЖВП ломится смертельно больная теща. ЖВП понимает, что двери открывать не надо, и понимающе затаивается, не дыша, в пыльном углу одинокой квартиры.
После ремонта бронированной двери, снесенной с петель силой децибелов его смертельно больной тещи, ЖВП решает порвать с ним раз и навсегда. Но тут является он с бюджетным букетиком мимозы и произносит волшебное заклинание: «Ты же все понимаешь…». На ЖВП эта формула действует магически, и она продолжает все понимать еще много лет их бесперспективных отношений. Когда возраст ЖВП уже позволяет, наконец, перестать все понимать, она остается за бронированной дверью своего одиночества в полном непонимании.
Не Хочу Замуж (НХЗ)
Вообще-то хочет. Но все время заявляет о том, что не хочет. Какой-то вселенский разум вкупе с зелеными человечками и феминистками внушили ей, что брак — это узаконенная проституция, а забросить в стиральную машину пару носков – непомерный для женщины труд. Явных противоречий она не замечает. Хотя подспудно понимает: что-то не так. Как-то одиноко. Особенно по ночам, когда за окнами дует ветер и, может быть, это не так уж и отвратительно — пара не таких уж и грязных носок. Но нет! Она гонит от себя эти предательские мысли и проявления слабости! «Зачем мне замуж?! Я сама себе на жизнь зарабатываю! Я не люблю, когда кто-то мелькает перед глазами туда-сюда, туда-сюда!» Вариантов озвученных мотиваций и аргументов громадье. Их-то она и вываливает на изредка появляющихся на пустынном горизонте спутников. И еще платит за себя в кафе. А мужчина – зверь не только пугливый, но и, как правило, покорный. Ну, не надо, так не надо. Не очень-то и хотелось. Не хочешь, как хочешь. И сверкает НХЗ глазами, освещая свою бессонную ночь. И, нет-нет, да и мелькнет мысль: «Боже, какая я дура!» Но наступает утро, развеивает ночные кошмары и опять и опять высокомерно заявляет она очередному кавалеру: «Меня интересует только секс и деловые отношения!» Да извольте, бога ради. «И чтобы полная свобода отношений» - неуверенно добавляет на закуску. Конечно-конечно, кто ж против свободы отношений? Ну, кроме врачей-венерологов. Да и те не против – все хлеб. И в очередной раз бессонница у НХЗ, потому что хочется и колется, и не зовет уже никто.
И вот успешна она, и костюмчик ладный, и дело свое любит. И все продолжает по привычке не хотеть. А уже никто и не может. Боятся. Привыкли. Все лучше — совместный проект, неутомительный сексуальный экзерсис – никто никому ничего не должен. Она же ведь этого хотела, а не замуж, верно? Прекрасен мир, в котором мечты сбываются!
Хочу Замуж (ХЗ)
Полная противоположность НХЗ. Хочет замуж любой ценой, за кого угодно. Что ею движет – непонятно. Вернее, причин так много, что вычленить главную до сих пор не удалось. Время идет. Все подруги замужем. Мама велит. Пора родить. Нет свадебных фотографий. И так далее. Каждый представитель мужского пола, оказавшийся в радиусе досягаемости, рассматривается как потенциальный супруг. На коллегу, пригласившего в кафе, уже мысленно примеряется «черный похоронный костюм». Деловой партнер окинут оценивающим взглядом, а нового соседа по лестничной клетке она уже попросила купить хлеба, пригласила на чай и в постель. Утром ХЗ, накинув халатик, варит кофе и воркует, простодушно глядя в его полные ужаса глаза. В деле борьбы за выход замуж все средства хороши. Из таких экземпляров выходят отличные «непонимающие» жены. Избранник, как правило, не оправдывает ожиданий, потому что грубое животное с маленькой зарплатой и почему же, ах! – она не вышла замуж за Иван Иваныча. Или Василия Петровича. Впрочем, она так же легко разводится и начинает поиски нового мужа. Процесс столь же бессмысленный и беспощадный, как и ее желание выйти замуж.
Женщина Жалеющая (ЖЖ)
Гораздо более страшная разновидность, чем Женщина, Все Понимающая. Комплекс вины, привитый в раннем возрасте, не позволяет ей построить равноправные отношений ни с кем. Она всегда кого-то жалеет. Маму, папу, бабушку, дедушку. Покупает памперсы малолетним племянникам и лечит брата от алкоголизма. Выполняет работу для более успешного сотрудника за «спасибо». Мужчина всегда может рассчитывать на тарелку борща и словосочетания: «Ах, ты мой бедненький!», «Приляг, отдохни» и «Не надо, я сама!» Это ему быстро
The First Group
реклама
надоедает. Еще быстрее ее бесконечных телефонных разговоров с нуждающимися в психологической поддержке подругами и поездки в Балашиху из Одинцово поздней ночью на такси, потому что ее маме нужен активированный уголь, а папиному коту – средство от сексуального возбуждения. Впрочем, для подобной дамы всегда найдется объект, который можно жалеть до последнего вздоха. Личное счастье ей ни к чему. Если жалеть некого – она чахнет, хиреет и может сгоряча завести собаку. Несчастное животное обречено.
Конечно, приведенные ярко выраженные представительницы не отображают всей гаммы видового многообразия неудачниц в личной жизни. Мы не рассматриваем сегодня маменькиных дочек, несчастных жен и шалав обыкновенных. Впрочем, у всех есть шанс видоизмениться, следуя принципу «Помоги себе сам». То есть, сама. Потому что, прежде всего — женщина. А все остальное – в твоей власти.
Подписаться на:
Комментарии (Atom)